Europa a fost cel mai mare consumator de petrol care nu avea resurse proprii. Istoric, România era singurul stat european cu zăcăminte terestre. Cantitatea extrasă din România a scăzut constant după al doilea război mondial. Descoperirea de zăcăminte în Marea Nordului și în alte regiuni nu putea să acopere necesarul de consum al statelor europene, iar UE era complet dependentă de importurile extraregionale, în special din Rusia.
Situația în anii 2010
Sunt două componente majore ale consumului de petrol. În industria chimică, petrolul este folosit pentru îngrășăminte, obținerea maselor plastice și a altor materiale. Totodată, petrolul este/ a fost una dintre principalele surse de energie, atât industrială, în termocentrale, cât și pentru vehicule.
Planul UE de reducere a poluării până în 2030 vizează în principal reducerea consumului de petrol și gaze naturale pentru producerea de energie. Scăderea consumului de petrol a început din deceniile trecute și a fost accelerată de invadarea Ucrainei de către ruși. Conflictul a dus la reducerea drastică a importurilor din Rusia, la găsirea altor furnizori pentru țările europene și, mai ales, la accelerarea trecerii la energii regenerabile.
Cei mai mari consumatori în 2009-2010 erau Germania, cu 115 milioane de tone, Franța, cu cca 85 de milioane de tone, și aproape la egalitate Italia, Spania și Marea Britanie, cu cca 75 de milioane de tone anual.
Situația în 2021
Multe dintre țările europene reduseseră drastic consumul anual. Dar trendul contextual nu era întotdeauna în scădere. Germania ajunsese la 83 de milioane de tone. Scăderea era de 28% în zece ani, dar economia germană rămâne principalul consumator de petrol, cu o cincime din consumul UE.
Pe 2, Franța redusese peste 20 de milioane de tone în zece ani. 2021 adusese însă o creștere substanțială față de anul precedent. La fel, Italia, Spania, Polonia, Olanda, Belgia, în ciuda unor scăderi mai mari sau mai mici în perioada precedentă, aveau în 2021 consumuri în creștere.
Cea mai mare parte a consumului, aproape jumătate, este pentru producerea de energie necesară transporturilor rutiere.
vezi statisticile complete oferite de Eurostat: LINK
În total, transporturile sunt responsabile de aproape două treimi din consum. Folosirea non-energetică a petrolului are o pondere de doar 15%.
Situația în 2023
Anii 2020 și 2021 au fost marcați de reducerea industrială provocată de pandemia Covid. De aceea, în 2022, deși piața petrolului a fost complet bulversată de războiul declanșat de ruși, consumul Europei este în creștere. Aceeași tendință se menține în 2023, deși datele nu sunt definitive. Rata anuală, față de 2021, este de circa 5% pe plus. Nivelul de consum a crescut astfel foarte aproape de nivelul din 2018.
În 2022, Rusia s-a menținut ca principal furnizor, deși cantitățile au scăzut pe parcursul anului. În total, ponderea importurilor din Rusia a fost de 26%. O scădere importantă a început abia din decembrie 2022, iar în februarie 2023 a intrat în vigoare un embargou asupra petrolului rusesc. În primul trimestru din acest an, ponderea importurilor din Rusia a scăzut la 3%.
Sursele de import au devenit, în ordine, Norvegia, Arabia Saudită și Statele Unite.
Într-o măsură și mai mare decât cantitățile, prețul petrolului a fluctuat. Dacă în timpul pandemiei prețul scăzuse la niveluri inimaginabile, perioada post-pandemie a dus la creșteri accelerate, iar războiul din Ucraina a agravat și mai mult situația.
Fluctuațiile provocate de pandemie și de conflict fac ca evoluția consumului de produse petroliere să fie fluctuantă și, relativ, imprevizibilă. Pe termen lung, hotărârea este de scădere a consumului și de înlocuire a petrolului ca sursă de energie. Obiectivul general al UE este o scădere a consumului cu circa 10% până în 2025. Până în 2050 sunt mai multe scenarii de reducere a consumului. Cel mai conservator prevede o scădere de peste 50%, iar cel mai optimist trece de 90%.
În termeni de poluare provocată de hidrocarburi, petrolul nu este cel mai nociv. Pe primul loc se află gazele naturale, folosite într-o mult mai mare măsură la producerea de energie industrială, în termocentrale din întreaga Europă.
Lasă un răspuns