Harta limesurilor antice – „valurile de pământ” – din România

România are relativ puține vestigii antice conservate, mai ales când este vorba despre fortificații. Valurile de pământ – limes-urile / palisade – au avut un rol important în fortificarea defensivă la nord de Dunăre, zona fiind vulnerabilă față de atacuri venite din zona Europei Centrale, dar și din zona nord-pontică. Astfel, limesuri au fost construite de romani, de goți și de bizantini. Cea mai mare parte a acestor limesuri s-au pierdut în timp și ele se păstrează doar pe alocuri, în mici vestigii, și în atestări documentare. Pentru multe dintre acestea sunt puține atestări certe, iar istoricii – adesea motivați de semnificația politică – se contrazic în ceea ce privește perioada construcției și paternitatea acesteia. Dacă e să vedem cazul altor limesuri similare din lume, de cele mai multe ori ele au fost construite de romani și apoi au fost menținute și extinse de populațiile care au succedat acestora, fie că aceste populații au rămas în acele locuri până în zilele noastre, fie că au migrat.

În folclorul românesc, limesurile s-au menținut până recent, cel mai adesea sub numele generic de „valul lui Traian” sau „brazda lui Traian”, deși, evident, nu toate au fost construite de același împărat roman. Ecouri ale valurilor de pământ, într-un context mitologizat, rupt de semnificația originară a limesului, sunt și în variantele Plugușorului, o poezie tradițională/orație de an nou.

Cel mai cunoscut este Zidul lui Constantin / Brazda lui Novac. Acesta era parte a liniei defensive de pe Dunăre, Limes Moesiae, care se întindea din Delta Dunării până în Panonia, cu fortificații pe ambele maluri. Limesul din Câmpia Română se întindea între Siriu / probabil; după alte surse râul Buzău /, urmărea limite ale Podișului Getic și ajungea pe linia Dunării la Drobeta. Conform wikipedia:

Brazda lui Novac de nord este un limes, întărit cu un valum de pământ, construit în secolul IV, în vremea împăratului Constantin cel Mare, care străbate județul Argeș de la vest la est, intersectând valul de pământ Transalutanus în satul Urlueni. Șantul se află spre nord de val, ceea ce indică faptul că era destinat să apere teritoriul situat spre sud de această limită. La data construcției, valul avea înălțimea de 3 m iar șanțul adâncimea de 2 m. Lungimea sa era de aproximativ 700 km.
În prezent, Brazda lui Novac de Nord constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de Vede-Turnu Măgurele.

Tot în acea sursă găsiți informații depre Brazda lui Novac de Nord, Brazda lui Novac de Sud / sau Troianul / și despre clasarea arheologică a rămășițelor acestui/acestor val/uri. Link: https://ro.wikipedia.org/wiki/Brazda_lui_Novac_(limes)

Alte limesuri de pe teritoriul actual al României sau în zona imediat adiacentă sunt: Drumul Roman care traversa de la sud la nord centrul Munteniei la est de râul Olt – Limes Transalutanus, cu o lungime de 225 km și care ajungea până în zona Rucăr-Bran; Limes Alutanus – pe Olt – care era mai puțin un val de pământ, cât un sistem de fortificații de frontieră și se prelungea până în partea de nord a Transilvaniei; Zidul Greutungi / Zidul lui Traian de Nord – în zona centrală a Basarabiei – 120 km; Valul Antharic / Valul lui Traian de Sud – în sudul Basarabiei, azi Ucraina, între Bolgrad și laguna Sasic; valurile din Câmpia de Vest – o succesiune de trei limesuri distincte aflate la vest de România.