Litoralul Mării Negre are doar trei plaje consistente, toate de un bun renume dar exploatate turistic din ce în ce mai puțin datorită dificultăților economice pe care le resimt țările posesoare. Cea mai la nord dintre ele este cea a Ucrainei, localizată în peninsula Crimeea. Fostă reședință de vară a țarilor, preluată de comuniști și transformată în locație de protocol, Crimeea este locul unde Stalin, Roosevelt și Churchill au căzut de acord cu împărțirea lumii după cel de al doilea război mondial iar Gorbaciov a fost arestat de generalii puciști în 1991; teritoriu administrat de români pe vremea lui Antonescu, astăzi întreaga peninsulă este obiectul unei dispute de catifea între Ucraina, pe teritoriul căreia se află peninsula, și Rusia, care are aici cea mai importantă flotă de război de la Marea Neagră. Crimeea este cel mult o zonă turistică de interes turistic intern pentru Ucraina, Rusia și, cel mult, statele CSI.
Cea mai sudică plajă a Mării Negre este cea bulgărească, în jurul orașului Varna. Zona turistică începe de la granița cu România, aproape imediat după Vama Veche și continuă cu marile stațiuni Durankulak și Șabla. Alte mari stațiuni și puncte de interes ale plajei bulgare sunt Rusalka, Balcic, Albena, Riviera, Varna și stațiunea Sf. Constantin și Elena; dar cel mai cunoscut obiectiv este “Nisipurile de Aur”, cu o faimă care a bătut Europa, cu mici firișoare de metal nobil, insuficiente pentru o exploatare a aurului dar cu efecte încântătoare în strălucirea nisipului.
Celelalte țări care au acces la Marea Neagră, începând cu Turcia, cel mai recent imperiu turistic, continuând cu Azerbaijanul sau cu Rusia, au un litoral muntos, cu grote și faleze abrupte, improprii pentru a fi exploatate ca plaje.
Bogăția unui singur județ
Jumătate din hotelurile României sunt deschise doar trei luni pe an. Acestea sunt amplasate într-un singur județ, Constanța, patronul tuturor plajelor autohtone. Celălalt județ cu ieșire la Marea Neagră, Tulcea, se bucură de pământuri prea noi, precum gurile Dunării, de limanuri colmatate sau faleze stâncoase și dezordonate.
De la nord la sud, și oarecum în ordine cronologică, plajele românești sunt: Mamaia, Constanța (plaja “Trei Papuci”), cele două Eforii, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter – Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia și Vama Veche. Cu o istorie multimilenară (hotelul Prezident din Mangalia este construit deasupra zidurilor vechii cetăți grecești Callatis ale cărei ruine pot fi vizitate ca într-un sit arheologic la nivelul zero al hotelului), regiunea litorală a României este una cu cele mai diverse influențe și vestigii: grecești, romane, genoveze, bizantine, turcești, tătărești, ucrainene. Exploatarea turistică a plajelor ține de începutul secolului XX, prima dintre stațiuni fiind Mamaia. Situat la aceeași latitudine cu vestita Coastă de Azur (orașele Mangalia și Monte Carlo au aceeași depărtare față de Ecuator), litoralul românesc a avut vremea sa de grație în anii ‘70-’80 când a fost construită cea mai mare parte a hotelurilor (și chiar stațiuni întregi) iar limba neoficială pe litoral era italiana. Ca și grupurile de turiști străini care își disputau un petec de nisip pentru plajă, limba vorbită predominant în stațiunile constănțene a fost pe rând suedeza, franceza (uneori cu accent belgian), germana, apoi ceha, poloneza și uneori chiar rusa.
Chiar dacă au fost ani când litoralul a funcționat la cota maximă de încărcare și pentru un “bilet de odihnă” era uneori nevoie de pile sănătoase, afacerea nu a fost prea grozavă dat fiind modul de lucru în țările CAER. Cehia, la un moment dat cea mai consistentă furnizoare de clienți, plătea nu în valută ci în oțel. Alte țări din zonă achitau cu alte mărfuri. Prin această politică banii nu s-au mai întors niciodată în turism, pentru noi investiții sau măcar pentru întreținerea capacităților existente, situație agravată după 1990 când practic stațiunile au rămas fără proprietari, exploatate fără nici o perspectivă. Hotelurile și facilitățile turistice s-au depreciat treptat astfel încât în momentul de față lucrurile trebuie practic luate de la început. Semnele bune, precum îngrijirea atentă a nisipului, o inițiativă practic inedită, se confruntă lovesc deocamdată de defectele de imagine acumulate, începând cu starea infrastructurilor și terminând cu defectul de imagine propriu-zis, cel inaugurat la sfârșitul anilor ’80 când partidul comunist a interzis ca localurile, inclusiv restaurantele și discotecile din stațiuni să fie închise la ora 22. “Mulți turiști străini, care se întorceau târziu din excursiile de o zi, rămâneau nemâncați. Despre distracție ce să mai vorbesc?”, spune directorul unuia dintre hoteluri.
vezi și:
Imagini plaja – cele mai frumoase plaje din lume (galerie foto-video): Hawaii, Bahamas, Caraibe, Grecia, Turcia, Spania
Galerie foto și video pe plaje din Europa si America
Română 
English 
